Craciunul la francezi

Am rămas în Franța în vacanta de iarna special pentru a descoperii tradițiile francezilor de crăciun. Astfel am acceptat invitația lui LEA și am petrecut crăciunul alături de familia ei. Ca și la noi, crăciunul semnifica nașterea Domnului și este o sărbătoare religioasa. Dar o data cu trecerea timpului crăciunul a devenit mai mult o sărbătoare a familiei și mai puțin o sărbătoare religioasa, ca la noi de altfel. Pana aici nimic diferit.

Continuând cu asemănările putem menționa și nelipsitul brad împodobit întâlnit în fiecare casa. Spre deosebire de brazii noștrii, în Franța brazii sunt foarte deși și frumoși. Prețul unuia se învârte în jur de 50 €. Tot în fiecare casa veți găsi „la creche”, ceva ce nu o avem noi dar cu siguranță ați văzut-o în filmele americane. „La Creche” este o reproducere în diferite mărimi a nașterii Domnului, compusa din grajdul în care s-a născut Iisus în care înainte de 24 vor fi așezați Iosif și Maria alături de diferite animale și acareturi întâlnite în ferme. În noaptea lui 24 este așezat și pruncul Iisus, iar în 6 ianuarie apar și cei 3 magi. Același scenariu dar în mărimi mai mari îl puteți găsi și în majoritatea bisericilor din Franța.

Principala diferența zace în gastronomie. Porcul romanesc este înlocuit aici de fructele de mare. Diferite tipuri de scoici, langustele, crabii și creveții compun felul principal de crăciun. Din toate acestea cele mai importante sunt scoicile numite „Huitres” sau pe romaneste stridii. Francezii spun ca încă nu au cunoscut roman căruia sa-i placa aceste scoici. Eu sunt de partea romanilor, dar fac eforturi ca pana plec din Franța sa reușesc sa le îndrăgesc. Prima data am mâncat în noiembrie doua bucăți iar acum de crăciun am îmbucat patru. Voi mai încerca și în ianuarie sa vedem dacă fenomenul de adaptare este valabil și în cazul acesta. Tot o specialitate de crăciun este și ficatul gras de rata. Ficatul gras este diferit de ficatul normal prin faptul ca aparține unei rate îndopate cu mâncare (chimicale în zilele noastre). Ca și desert au diferite prăjiturică și torturi ale căror nume nu l-am reținut pentru ca pana am ajuns la desert am fost bombardat cu o mulțime de informații. Evident, vinul este nelipsit de pe masa lor. Povestea vinurilor am sa o dezvolt mai pe larg într-o scriere, dar numai după ce ma lămuresc și eu.

În ceea ce privește atmosfera din familiile franceze, nu am găsit mari diferențe fata de România. Aceeași veselie, aceleași discuții, aceleași povesti de sfârșit de an.

Iată, acesta este crăciunul francez. Pentru mine a fost o experiență extraordinara. Pe lângă faptul ca am descoperit tradițiile unei nații importante, am acumulat foarte multe informații din istoria frântei, am descoperit noi personaje noi teritorii și bineînțeles noi cuvinte din limba franceza (limba în al cărui labirint ma aflu în continuare).