Primul contact cu facultatea l-am avut după trei zile de la sosire. Într-o miercuri, a avut loc întâlnirea cu îndrumătorul de la relații internaționale a facultății, unde ne-am reunit 5 studenți strainin, din cei 14 care ar fi trebuit sa fim prezenți. Doi spanioli, doi nemți și subsemnatul. Am remarcat cu stupoare ca eram cel mai bun la franceza dintre toți (și începusem sa o vorbesc cu trei zile înainte). Asta mi-a dat și mai multa încredere.
Am primit instrucțiunile, nimic special.
Am început sa lucrez la orar și sa-mi aleg materiile ce urmează sa le frecventez. Vreo 4 cursuri despre antrenamentul sportiv, doua cursuri de fiziologie și unul de biomecanica, doua cursuri de înot, psihologie, tenis de masa, gimnastica, atletism, informatica, Analiza medicala și un ultim curs de informatica. În total 15 cursuri însumând 34 credite. O medie de 2,26 credite/curs. Surprinși? Eu am fost foarte surprins sa vad cum mi se umple orarul de cursuri ca sa pot aduna cele 30 de credite necesare pe semestru. În plus (ca sunt nesătul) mi-am mai luat doua cursuri ca sa pot afirma acuma ca m-am saturat de scoală. De dimineață pana seara la scoală. M-am acrit deja de fetele colegilor. În plus, în Franța, toate cursurile sunt obligatorii. Ai dreptul la maxim 3 absente la curs și nici o absenta la seminarii și practice. Bineînțeles asta este regulamentul. În practica nu e chiar asa. Dar cu toate astea, studenții nu prea lipsesc de la ore. Am remarcat cu stupoare ca sunt printre putinii care mai lipsesc de la ore (obiceiul bată-l vina).
Despre profesori: mi se par foarte deschiși (ca în România dealtfel), compatibili și deloc indulgenți. În cazul în care notarea în Franța se face intre 0 și 20, am văzut multe note de 2 și 5. La un examen de exemplu, după ce am răspuns corect la toate întrebările profesoara îmi zice „BRAVO, ai înțeles foarte bine cursuri, foarte bine…….nota 14” ca sa înțeleg mai apoi ca notele de 14-15 sunt întradevăr bune. Ma rog, în România o sa-mi echivalez cu un 7, nu mai suna asa bine. Ce am mai observat la profesori, este ca pun mare preț pe înțelegerea cursului și nu pe cunoașterea lui. Nu ajunge sa înșirui elementele, trebuie sa explici implicațiile lor în practica, ceea ce m-a ajutat sa înțeleg mult mai bine unele consecințe. Un alt lucru foarte interesant, este ca toți profesorii folosesc video proiectorul (de la cel mai tânăr pana la cel mai învârstă). Astfel cursurile efective sunt proiecțiile Power-Point, pe care ei le dezvolta la curs și pe care tu le poți dezvolta la biblioteca.
Tot la capitolul facultate introduc și serviciul universitar de activități fizice și sport SUAPS. Echivalentul celor 3 semestre de educație fizica obligatorii în România. Aici, serviciul este dedicat tuturor studenților, nu este obligatoriu, est contra cost (35 € pentru 3 sporturi pe întreg anul universitar) dar iți da posibilitatea sa alegi intre 52 de sporturi diferite: lista activităților
În concluzie vreau sa adaug, ca acum întradevăr simt ca știu ceva. Ca dacă ma întreabă cineva de ce, eu am sa știu sa-i argumentez.
5 August 2009:…raman la acelasi pareri. Chiar mai mult, mi-as dori sa mai fac un an de scoala in Franta.
bravo Art! si eu am atatea sa iti povestesc! imi place asa de mult la facultate, dar sa stii ca sunt si cateva chestii care ma deranjeaza o sa ma apuc si eu de scris bloguri in continuare..am fost asa de ocupata incat n-am mai avut timp sa scriu blog:D dar cred ca ar fi timpul sa ma apuc
🙂
Tu nu ti-ai ales cursurile din tara? Sau alea sunt numai ca sa fie? 🙄
Tare faza, felicitari, foarte bine…7;))
ma bucur ca iti place la ei la facultate 😀
si mie imi place, dar parca mai mult tie :))
aaa…si da…am remarcat cu stupoare ca sunt caz singular in materie de chiul…”obiceiul bata-l vina” vb ta :))