Dragii mei, astazi am fost la serbarea lui Diana, verisoara mea din clasa a IV-a. In drum spre Palatul de Cultura din Sighet imi aminteam de evenimentele culturale de la Cluj, de placerea cu care mergeam cu Bogdan si de linistea sufleteasca pe care ti-o dadeau unele piese de teatru sau vocile colindatorilor. Nu cred ca am mai fost la serbari ale copiilor din scolile primare (in afara de ale mele). De aceea m-am dus cu un elan si o curiozitate si mai mare. Se pare ca a meritat deplin. E atat de frumos sa vezi copii care zambesc si care incearaca sa dea tot ce pot ca sa demonstreze ca sunt buni. E atat de frumos sa-i vezi cantand. E atat de frumos sa fi mic. Rareori imi mai amintes si eu de copilaria mea, astazi mi-am amintit de cum ma pregateam pentru serbari. Erau un chin pentru mine. Niciodata nu mi-a placut sa memorez. Eram testati zilic la scoala. Eu eram cel mai lenes. In final se lasa cu un telefon de la invatatoare acasa iar tata statea cate 3 ore pe zi cu mine pana invatam textele. Chinuri frate.
Oricum astazi am avut parte de o serbare reusita, cu niste copii frumosi si silitori.
Felicitari !!!
http://video.google.com/googleplayer.swf?docId=3961255955301711625&hl=en