Tot ce-ti doresti inainte sa pleci departe de familie, de cei dragi, de cei iubiti, de cei care tin la tine si la care ti, este sa petreci cat mai mult timp cu ei, sa redezgropi amintiri si sa creezi altele noi, sa povestesti trecutul si sa reinventezi viitorul, sa alungi tristetea despartirii prin frumusetea momentului si sa te bucuri de ei ca si cum ar fi ultimul moment petrecut impreuna.
Asa sa nascut ideea unui “Road Trip” pana in Cracovia si inapoi. 22 de ore in masina si alte 30 de ore in afara ei, tot timpul IMPREUNA. Un road trip incarcat cu momente simple si marunte, dar care au inflorit zambete si au descretit frunti. Momente ca plimbarea din centrul Kosicelui, alergatul dupa un loc de parcare in Vysoke Tatry, un pranz tipic Slovak in muntii Tatra, o bere in Zakopane, belitul ochilor la casele enorme ale polonezilor, o noapte dormita intrun camin studentesc, o cina traditionala poloneza (scumpa rau, dar de neuitat), un Okocim sau o Tyskie pe terasele din centrul Cracoviei, ore intregi intr-un centru comercial, un meniul zilei langa Castelul Wawel, o ora printre tarabele cu produse traditionale poloneze, intorsul hartilor pe toate partile pana la gasirea drumului bun, si inca cateva zeci de astfel de momente.
Sigur ca voua nu va spune nimic aceasta enumerare. Pentru voi este doar o insiruire de fapte cat se poate de normale. Pentru mine insa au fost momente de bucurie, de fericire, de trairi intense alaturi de iubitii mei parinti. Si chiar daca ne-am mai si contrazis un pic imi voi aminti cu mare drag de aceste momente, si cu siguranta voi retraii amintiri de fiecare data cand voi asculta operele lui Chopin.
