Venind de la Cluj spre Sighet am cunoscut 4 francezi in Viseul de Sus unde am facut schimbul de la calea ferata la autobuz. Au vazut ca am o carte de franceza in mana si au intrat in conversatie cu mine. Evident ca eu nu am legat nimic in franceza si am sustinut discutia in engleza. Cunoscand Maramuresul m-am oferit sa-i duc cu masina prin imprejurimi, prilej de a mai conversa si in franceza cu francezi adevarati.
Asa ca in prima zi i-am ghidat catre memorial si apoi i-am dus la Sapanata. Tot nu legasem o propozitie in franceza. Dar le-am povestit toata istoria sapantei in engleza.
A doua zi i-am dus pe valea Izei la Brasana si la Ieud. Le-au placut foarte mult, mai ales la o casa veche unde un domn ne-a povestit si demonstrat ocupatiile oamneilor de acum 200 de ani. Incepusem sa pun cap la cap cateva cuvinte si sa povestesc cu ei si in franceza. Engleza o foloseam doar cand vroaim sa explic unele chesti. In rest incercam sa folosesc franceza. In final de zi am ajuns si la Muzeul Satului in Sighet unde aproape ca stiam franceza bine.
La despartire mi-au facut un cadou, o carte: “Les Mille et Une Nuits” si am facut schimb de adresa. M-am simtit ca in copilarie cand cunostiam copii noi si faceam schimb de adrese.
Donc, Fiona, Lea, Gaspard et Damien je vous salue, e j’espere du rencontrer vite.
cat de tare..si eu am venit de la Bucuresti cu 2 italieni in compartiment..dar nu stiau engleza…asa ca am citit “Pe Aripile vantului” 🙂
intelegeam ce ziceau …ca doar seamana limbile..dar sa leg eu acolo nexam 🙂
oricum …e un semn bun zic…ca te-ai intalnit tocmai cu francezi :