Numele “Arthur”

ARTHUR [celtica] = art + viros
art = urs
viors = om

Provenienta numelui regelui Arthur

Originea numelui Arthur este ea însăşi subiect de dispută. Unii consideră că provine din numele de familie latin Artorius, însemnând “plugar” (varianta “Arturius” este cunoscută din inscripţii).^{[necesită citare]} Alţii consideră că ar proveni din galezul arth (mai înainte art), însemnând “urs”, sugerând că art-ur, “omul-urs”, este forma iniţială. Numele lui Arthur apare ca Arturus în textele arthuriene timpurii în latinp, niciodată Artorius, deşi este posibil ca formele din latina vulgară ale lui Artorius, pronunţate în limbile celtice, să dea atât Arthur cât şi Arturus.^{[necesită citare]}

Toby D. Griffen de la Southern Illinois University leagă numele Arthur de Arcturus, cea mai strălucitoare stea din constelaţia Boötes, în apropiere de Ursa Mare (Ursa Major – Marele urs). Arcturus din latina clasică ar fi devenit Arturus în latina vulgară, iar strălucirea sa şi poziţia pe cer i-ar fi făcut pe oameni să o considere “paznicul ursului” şi “conducător” al celorlalte stele din Boötes. Griffin susţine că “Arthur” nu e un nume personal, ci un nom de guerre, un epitet dat omului care i-a condus pe britoni împotriva saxonilor,, pe care atât vorbitorii de latină, cât şi vorbitorii de britonă l-ar fi asociat conducerii şi ferocităţii de urs.^[10] O variantă a teoriei nom de guerre este că numele combina cuvintele galez şi latin pentru “urs”: art şi ursus.^[11] Numele Arthur şi variantele sale au fost folosite ca nume de persoane de cel puţin alţi patru conducători care au trăit după datele presupuse ale bătăliilor lui Arthur, sugerând, după Griffin şi alţii, că a fost folosit ca nume de persoană după ce “primul” Arthur l-a făcut faimos.

ARTHUR’S NAME: O cercetare de Toby D. Griffen

Sursa: Wikipedia