Ce zile frumoase!

Dap, ce zile frumoase!
Nu e o etapa din viata mea, este numele unei piese de teatru, din cadrul turneului international INTERFERENTE ce se desfasoara la Cluj cu ocazia a 215 ani de Teatru Maghiar de Stat.

Piesa a fost jucata pe scena teatrului national Lucian Blaga din Cluj Napoca. Un spectacol in limba germana, cu titrare in maghiara si romana. Este prima piesa tradusa la care am participat, si pot spune hotarat ca este si ultima.

Piesa:
O movila suspendata, o batranica fara picoare in centrul ei, si un batran paralizat undeva in spatele movilei. Actiunea nu prea a fost actiune, decat o batranica care rostea cuvintele din titlu de fiecare data cand batranul rostea un cuvant sau se misca.
Desi am plecat in pauza piesei, pentru ca pentru mine a fost un exercitiu de rabdare decat unul de cultura, as putea spune ca am prins ideea piesei si ca probabil nu mi-ar fi placut nici daca era jucata in limba romana.
Citat:

-Solemn-Garantat-Par de porc, …, da ce-i ala porc
-Scroafa
-Scroafa stiu, dar porc ce-i?

Intamplari:
Publicul nu a stat pe scaunele din sala mare, ci pe o tribuna amenajata pe scena. Aproximativ 110 locuri. Astfel locurile au fost putin inghesuite. In stanga mea a sta Bogdan, in stanga mea doua fete. Una din ele statea picior peste picior si isi mai schimba pozitia picioarelor din cand in cand. Datorita spatiului mic love neintentionat scaunul din fata pe care statea o femeie pe fata careia se vedea clar ca nu are tangente cu teatrul. La fiecare atingere de scaun femeia se intorcea cu o fata indignata si nu spunea nimic. La un moment dat a inceput sa fie haios. Aceasi femeie cred ca a fost singura care nu si-a pus telefonul pe silentios. De doua ori i-a sunat telefonul in timpul piesei. Crima domnule. M-am pisat pe mine de ras cand vedeam ce afta face cand atingeau astea scaunul.